Cum se desfășoară examenul proctologic

Examinarea proctologică poate avea loc în diferite poziții. Printre cele mai frecvente se numără:

• Poziția „genunchi-coate” (patru labe)
• Poziția „genunchi-torace” (poziția „tăietorului de piatră”)
• Poziția folosită în timpul unui examen ginecologic
• Poziția pe partea stângă

La clinică, preferăm poziția pe partea stângă deoarece oferă cea mai bună protecție a intimității pacientului și este mai confortabilă pentru pacienții vârstnici sau cu circulație deficitară, care pot întâmpina dificultăți în a sta în poziția „patru labe”. În timpul examenului, pacientul poate urmări întreaga procedură pe un monitor și observa orice eventuale anomalii descoperite.

Examinarea anusului și a pielii din jurul său

După colectarea istoricului medical și interogarea simptomelor, se examinează anusul și pielea din jurul acestuia. În această fază, pot deveni vizibile diverse afecțiuni proctologice, precum hemoroizi externi, fisuri anale, fistule, abcesuri, tromboze perianale, condiloame, cicatrici sau deformări. Ulterior, pacientul este invitat să efectueze o manevră de împingere, moment în care pot deveni vizibile rețelele violacee ale hemoroizilor externi sau proeminența mucoasei.

Examinarea rectală digitală (RDV, examinarea anusului cu degetul)

Această procedură presupune introducerea celui de-al doilea deget al mâinii drepte în anus, iar medicul poartă mănuși de cauciuc lubrifiate cu vaselină. Pacientul va simți o senzație de urgență de defecare, care este complet normală.

Prin examinarea digitală rectală se poate evalua tonusul sfincterului anal. De asemenea, se poate analiza forța musculară, mai ales în cazul problemelor legate de continență. La bărbați, această metodă poate furniza informații despre prostata, iar la femei, despre gâtul uterin și corpul uterin. De asemenea, se pot simți anopapilele, tumori, polipi, tromboze și alte excrescențe. Este important de menționat că hemoroizii nu sunt palpabili, astfel diagnosticul lor necesită un examen instrumental.

Examinări instrumentale

Următorul pas este videoanuscopia, o tehnică avansată care utilizează un anuscop echipat cu o cameră video mică, pentru a vizualiza detaliat interiorul regiunii anorectale.

Cum se realizează videoanuscopia?

Examinarea se efectuează prin introducerea unui instrument asemănător anuoscopului, dar cu o cameră video conectată la un monitor. Aceasta permite o vizualizare detaliată a mucoasei rectale, a hemoroizilor, fisurilor anale, polipilor sau altor leziuni. Pacientul poate viziona live imagini ale regiunii afectate pe un ecran.

Avantajele videoanuscopiei:

• Vizualizare detaliată: Permite o examinare mult mai clară decât metodele tradiționale.
• Diagnostic precis: Ajută la identificarea afecțiunilor ce pot fi greu detectate prin metode convenționale.
• Eficiență: Examinarea este rapidă și neinvazivă, iar pacientul poate înțelege mai bine starea sa de sănătate.
• Documentație: Imagini și înregistrări video pot fi păstrate pentru monitorizarea evoluției afecțiunii.

Cum se pregătește pacientul?

De obicei, videoanuscopia nu necesită o pregătire specială. Totuși, în caz de contaminare cu materii fecale, medicul poate recomanda un supozitor laxativ înainte de examinare. Pacientul poate simți o ușoară senzație de disconfort din cauza insuflării aerului pentru o vizualizare mai clară.

Indicații pentru videoanuscopie:

• Hemoroizi (interni sau externi)
• Fisuri anale
• Polipi sau tumori rectale
• Infecții sau inflamații ale regiunii anorectale
• Monitorizarea afecțiunilor tratate anterior

Videoanuscopia reprezintă o metodă avansată, precisă și eficientă de diagnosticare a afecțiunilor anorectale, oferind medicului și pacientului informații valoroase pentru tratament.

Tratamentul cu unguente și alte medicamente nu vindecă!

Peste 87% dintre oameni pot experimenta disconfort în zona anală la un moment dat, cel mai frecvent atribuit bolii hemoroidale (durere anorectală, sângerare sau dificultăți în evacuarea scaunului). Tratamentul cu unguente, alifii, supozitoare sau băi de plante este des utilizat și bine acceptat de pacienți, dar rezultatele nu sunt întotdeauna satisfăcătoare și, chiar și atunci când sunt, nu durează mult și nu sunt definitive. Astfel de experiențe sunt familiare multora dintre noi.

Rezultatele nesatisfăcătoare pot apărea din două motive. În primul rând, boala hemoroidală nu se vindecă de la sine, evoluând treptat, chiar și sub tratament medicamentos. În al doilea rând, disconfortul anal poate fi cauzat nu doar de boala hemoroidală, ci și de alte afecțiuni, majoritatea benigne, dar care necesită un tratament specific. În unele cazuri, aceste simptome pot semnala afecțiuni maligne, cum ar fi cancerul de rect sau de colon.

Hemoroizi

Ce sunt hemoroizii?

Hemoroizii sunt dilatații venoase formate dintr-un plex arterial-venos situat sub mucoasa anusului. Nodulii hemoroidali apar din dilatarea vaselor de sânge din peretele rectului și al anusului. Aceștia pot sângera, se pot mări, pot ieși în afara anusului sau, în cazuri grave, pot prolaba definitiv, ceea ce poate duce la scurgeri permanente, sângerări frecvente și disconfort semnificativ.

Printre complicațiile posibile ale hemoroizilor se numără formarea de cheaguri de sânge (tromboze), blocarea circulației sângelui și inflamația, care pot provoca dureri intense.

Hemoroizii pot fi:

• Hemoroizi interni: Localizați în interiorul rectului, de obicei nedureroși, dar pot sângera.
• Hemoroizi externi: Localizați în afara anusului, mai dureroși, mai ales în cazul inflamațiilor sau formării de cheaguri de sânge.

Incidența hemoroizilor

Conform estimărilor, hemoroizii afectează aproximativ o treime din populație, într-o măsură mai mică sau mai mare. Printre persoanele de peste 50 de ani, aproximativ jumătate au avut simptome legate de hemoroizi.

Această afecțiune este frecvent întâlnită în societățile civilizate și sedentare, fiind adesea considerată o „boală a confortului modern”. Un factor important în dezvoltarea hemoroizilor este postura bipedă, care exercită presiune suplimentară asupra plexului venos din jurul rectului. În plus, venele respective nu au valve, ceea ce contribuie la stagnarea sângelui și dilatarea lor.

Cauzele hemoroizilor

Cauza principală a apariției hemoroizilor este slăbiciunea ereditară a țesutului conjunctiv. Printre cele mai frecvente motive directe se numără efortul intens în timpul defecației, mai ales în cazul constipației. De asemenea, alimentația nesănătoasă, săracă în fibre, joacă un rol semnificativ.

Pentru femei, sarcina este un factor predispozant major, din cauza presiunii exercitate asupra venelor pelviene, a creșterii volumului sanguin, efectului vasodilatator al progesteronului și efortului din timpul nașterii. De obicei, hemoroizii se retrag după naștere.

Alte afecțiuni hepatice pot contribui, de asemenea, la apariția hemoroizilor, iar un stil de viață sedentar, lipsa mișcării, obezitatea și alimentația necorespunzătoare cresc riscul dezvoltării acestora.

În cazuri mai rare, hemoroizii pot fi un simptom asociat cu tumorile rectale. De asemenea, consumul excesiv de alimente picante, condimentate și alcool poate agrava sau declanșa simptomele.

SIMPTOME CARACTERISTICE

Hemoroizii prezintă simptome specifice, printre care:

• Prezența sângelui sau urme de sânge pe scaun
• Urme de sânge pe hârtia igienică după defecație
• Un nodul dureros, ferm sau palpabil în exteriorul anusului
• Mâncărime în jurul zonei anale
• Un nodul care elimină secreții, situat în afara anusului

În cazul hemoroizilor interni de grad ușor, simptomele pot rămâne asimptomatice pentru o perioadă îndelungată. De aceea, este recomandat să consultați un medic la apariția primelor semne sau simptome.

Stabilirea Diagnosticului

Este o experiență frecventă ca pacienții să considere simptomele hemoroizilor ca fiind jenante, evitând să meargă la medic din cauza disconfortului sau a fricii. Totuși, este esențial ca zona afectată, care cauzează simptome neplăcute, să fie examinată cât mai curând de un chirurg sau un proctolog, deoarece alte afecțiuni pot produce simptome similare. Printre acestea se numără tumorile benigne sau maligne ale rectului, care, dacă sunt detectate la timp, pot fi tratate eficient.

Examinarea rectală – inclusiv anoscopia, care este nedureroasă – poate fi efectuată rapid, oferind rezultate imediate și de încredere. În funcție de vârsta pacientului și de alte simptome asociate, pot fi necesare investigații suplimentare (analize de laborator, teste enzimatice tumorale din scaun, colonoscopie), pentru a exclude riscul unor afecțiuni maligne localizate mai sus.

Evoluția Hemoroizilor

Hemoroizii se clasifică în patru stadii:

1. Stadiul inițial – Noduli ușor măriți în apropierea anusului, care sunt asimptomatici. Aceștia nu sunt palpabili sau vizibili fără examinare (anoscopie).
2. Stadiul al doilea – Nodulii ies temporar din anus în timpul defecației, pot sângera ocazional, dar revin singuri în poziția inițială.
3. Stadiul al treilea – Nodulii nu mai revin singuri în interior, dar pot fi împinși manual la loc.
4. Stadiul al patrulea – Nodulii nu pot fi retrași manual, sângerează constant și elimină secreții, murdărind lenjeria.

Tratamentul Hemoroizilor

Măsuri de bază: Tratamentul cauzal include reglarea scaunului și menținerea unei consistențe adecvate. Laxativele pot reduce constipația, iar alimentația bogată în fibre este esențială. Se recomandă consumul de legume, fructe, cereale integrale și o hidratare corespunzătoare (minimum 2 litri de lichide zilnic).

Tratamentul simptomatic: La Proctomed, pacienții pot beneficia de următoarele tratamente pentru hemoroizi:

Termofotocoagularea cu Infraroșu (I.R.C.)

Această procedură terapeutică modernă utilizează unde infraroșii pentru a genera o arsură termică controlată asupra vaselor hemoroidale, având două efecte principale:

• Coagularea vaselor hemoroidale – Reducerea fluxului sanguin către nodulii hemoroidali, ceea ce duce la micșorarea acestora.
• Fixarea mucoasei – Prin aplicarea căldurii, mucoasa rectală este fixată de țesuturile adiacente, prevenind prolapsul hemoroizilor.

Cum se realizează procedura:

• Impulsurile luminoase infraroșii sunt administrate cu ajutorul unei sonde speciale.
• Sonda este aplicată la polul superior al hemoroidului, locul în care vasele hemoroidale sunt mai accesibile.
• Procedura este controlată precis pentru a evita afectarea țesuturilor din jur.

Avantajele termofotocoagulării cu infraroșu:

• Metodă minim invazivă;
• Durata procedurii este scurtă;
• Disconfort post-procedural redus;
• Recuperare rapidă, pacientul își poate relua activitățile normale rapid.

Această tehnică este eficientă în special pentru hemoroizii de gradul I și II.

Coagularea cu Radiofrecvență

Este o tehnică terapeutică modernă utilizată în tratamentul hemoroizilor, eficientă atât în stadiile incipiente, cât și în cele avansate. Aceasta utilizează energie de radiofrecvență pentru a coagula și distruge țesutul afectat, reducând hemoroizii și prevenind prolapsul acestora.

Coagularea cu pensă bipolară:

• Tehnică specifică pentru hemoroizii interni de gradul I.
• Hemoroidul este prins între cele două brațuri ale pensetei speciale și apoi cauterizat, determinând închiderea vaselor sanguine.

Avantajele coagulării cu radiofrecvență:

• Procedură minim invazivă, fără incizii;
• Durerea postoperatorie semnificativ redusă;
• Poate fi folosită în toate stadiile bolii hemoroidale;
• Risc scăzut de complicații, se poate realiza ambulatoriu.

Ligatura Elastică a Hemoroizilor Interni (R.B.L.)

Este o procedură eficientă utilizată în tratamentul hemoroizilor interni de stadiul 2 și 3. Se aplică un inel elastic la baza hemoroidului pentru a opri fluxul sanguin, determinând necroza acestuia.

Cum se realizează procedura:

1. Se folosește un anuscop pentru a localiza hemoroidul.
2. Hemoroidul este aspirat într-un dispozitiv special.
3. Se aplică inelul elastic pentru a opri circulația sângelui.
4. Hemoroidul se necrozează și este eliminat natural.

Avantajele ligaturii elastice:

• Minim invazivă, fără tăierea țesuturilor;
• Timp de recuperare rapid;
• Poate fi realizată ambulatoriu.

Posibile efecte secundare:

• Disconfort minor sau dureri ușoare post-procedură;
• Sângerare ușoară temporară.

Scleroterapia

Este o procedură minim invazivă pentru tratamentul hemoroizilor interni, care implică injectarea unui sclerosant în nodulii hemoroidali, ce provoacă formarea unei cicatrici și închiderea vaselor hemoroidale afectate.

Cum se realizează procedura:

1. Injectarea sclerosantului direct în nodulii hemoroidali.
2. Formarea unei cicatrici care blochează vena afectată.
3. Reducerea hemoroidului prin întreruperea fluxului sanguin.

Avantajele scleroterapiei:

• Minim invazivă, fără incizii;
• Recuperare rapidă;
• Eficientă pentru hemoroizii de gradul I și II.

Posibile efecte secundare:

• Disconfort ușor în zona tratată;
• Sângerări minore sau inflamație ușoară.

Fisura Anala

Fisura anală este o rană de-a lungul peretelui rectal care nu se vindecă ușor sau deloc. Cauzele principale sunt scaunul tare, diareea cronică, intoleranța alimentară, bolile inflamatorii intestinale, și sexul anal.

Mecanismul durerii: Fisura anală provoacă durere acută constantă, adesea însoțită de sângerări. Aceasta este un proces auto-perpetuabil.

Complicații: Fisura persistentă poate duce la îngustarea sfincterului anal și la leziuni permanente ale acestuia.

Tratamentul Fisurii Anale

Tratamentul depinde de cauza fisurii. În cazuri simple, eliminarea alimentului care provoacă intoleranță poate rezolva problema. Utilizarea unui ultrasunet 3D cu cap rotativ ajută la observarea cauzelor ascunse ale fisurii.

În cazurile cronice, excrescențele sunt îndepărtate ambulatoriu, sub anestezie locală, fără sângerări.

Pentru fisuri anale extrem de dureroase, se poate efectua o incizie ambulatorie în partea inferioară a sfincterului intern. Durerea dispare imediat, iar procedura durează doar 3 minute.

Abcesul anal

Ce este abcesul anal?

Abcesul anal este o inflamație care apare în jurul anusului, adesea însoțită de formarea unui abces cu puroi. Cauza principală este obstrucția și infecția glandelor care se deschid în rect, acestea fiind blocate și infectate, ceea ce provoacă inflamație și formarea de puroi. Acesta poate căuta diverse căi pentru a se răspândi.

Tipuri de abces anal:

Abcesul anal este clasificat în funcție de localizarea sa:

1. Abces perianal (lângă anus) – Cel mai frecvent.
2. Abces între mușchii sfincterului anal.
3. Abces între rect și osul șezut.
4. Abces suprapelvean – Cel mai rar.

Tratament:

Tratamentul abceselor anale include antibiotice și, de obicei, intervenție chirurgicală pentru drenajul abcesului.

Simptome:

Simptomele clasice includ:

• Durere constantă, pulsantă,
• Umflături și roșeață în zona anală,
• Constipație,
• Dificultăți la urinare,
• Oboseală, frisoane, febră. În caz de spargere a abcesului, poate apărea scurgerea de puroi.

Diagnosticul:

Se stabilește pe baza istoricului medical și examenului fizic al pacientului.

Tratament chirurgical:

Este necesară deschiderea chirurgicală a abcesului pentru drenaj. Procedura poate fi efectuată sub anestezie locală sau sedare, iar rana va fi lăsată deschisă pentru drenaj suplimentar.

Posibilitatea de a dezvolta o fistulă anală:

În 40-50% din cazuri, se dezvoltă o fistulă anală după un abces anal. Frecvența și apariția nu pot fi prezise.

Fistula anală

Ce este fistula anală?

Fistula anală este un canal anormal între suprafața interioară a rectului și pielea din jurul anusului, adesea rezultând dintr-un abces anal. Acesta poate fi cauzat și de inflamația glandelor rectale.

Cauze:

• 90% dintre cazuri sunt cauzate de inflamația glandelor rectale.
• 10% din cazuri sunt cauzate de boli inflamatorii intestinale (ex. boala Crohn), boli cu transmitere sexuală, traumatisme, tumori maligne sau radioterapie.

Simptome:

• Secreție purulentă cu sânge și miros neplăcut,
• Iritații și mâncărimi ale pielii din jurul anusului,
• Disconfort și durere, mai ales în timpul șederii sau al defecației.

Clasificarea fistulelor anale:

Fistulele sunt clasificate după traiectul lor:

1. Submucoasă: Canalul se află sub mucoasa rectului.
2. Inter-sfincteriană: Traversează sfincterul intern.
3. Trans-sfincteriană: Traversează ambele inele sfincteriene.
4. Suprasfincteriană: Canalul se curbează și traversează musculatura puborectală.
5. Extrasfincteriană: Canalul ocolește complet sfincterul.

Diagnosticul:

Se bazează pe istoricul medical și examinarea fizică, identificând orificiul extern și canalul fistulei.

Tratament:

• Fistule superficiale: Tratament ambulatoriu prin deschiderea canalului.
• Fistule complexe: Tratament în două etape:
  1. Seton – Fir special introdus în canal pentru a permite vindecarea.
  2. Chirurgie pentru eliminarea și închiderea fistulei.

Durerea anală

Ce cauzează durerea anală?

Durerea anală poate apărea din diverse cauze, fiecare cu intensități și simptome diferite. Anusul este foarte sensibil datorită densității terminațiilor nervoase.

Cauze frecvente ale durerii anale:

• Fisura anală: Leziune longitudinală a mucoasei anale care cauzează dureri intense, în special în timpul defecației.
• Formarea unui cheag de sânge: Poate provoca durere din cauza inflamației și tensiunii pielii.
• Abces perianal: Durere pulsantă și intensă, uneori cu febră.
• Criza hemoroidală: Apare atunci când hemoroizii prolabați sunt supuși unei presiuni mari, provocând durere severă și necroză.

Când hemoroizii cauzează durere?

Hemoroizii interni pot deveni dureroși atunci când prolabează sub presiune abdominală mare, blocând fluxul sanguin și provocând necroză, necesitând intervenție urgentă.

Alte cauze mai rare de durere anală:

• Inflamația anopapilelor,
• Infecția cu virusul herpes simplex.